venerdì 9 gennaio 2009

Santu e Nena (…e la tèssara pi llu pani)

di Santu Mazzoni
Santu Sa’, ci t’è cacatu,
quandu va’ llu sindicatu
cu v’a viti ccè šta fannu,
ci nna cosa ndi la tannu?

ca Mimina la fattora
cu Mmiluccia la squatora
l’ànnu tittu sobbr’a ll’antu,
e li vai pi nnu vantu,

c’ànnu fatta la ddummanda
e lu štatu nci li manda,
sia nnu sordu o nnu turnesi,
pi la spesa mesi mesi.

Nena Ne’, tu t’à ffanculu
ca ci puru reštu sulu
ti šta recchia no nci sentu
e iu dda’ no mi pprisentu.

Tu si’ vecchia e ribbambita
e li cosi ti la vita,
speci quedda ch’è passata,
fani cuntu, t’à scirrata;

iu anveci tegnu a menti
nn’atra massa ti fitienti
ann’angretu, com’a moni,
nn’atru comu berlusconi.

T’arricuerdi, Nena mia,
comu, tannu, si fucia
pi nnu picca ti mangiari
a razioni militari?

Cu nna tessera tannata,
quasi menza cunsumata,
ti mintivi a fil’indiana
pi nna bbona sittimana;

quandu poi tu štavi sotta
ti tuccava nna pagnotta
ti ntufatu pani neru
bruttu comu lu pinzieru

ca li uecchi ti nvilava,
cu lla ràggia ca nchianava,
pi lla tanta mara ggenti
ca rištava senza nienti

quand’anveci li fascišti,
cu lli sacchi e cu lli cišti,
carisciaunu mangiari
e futtiunu denari.

Mo’ la štoria si rripeti,
mundu era e mundu eti,
ma šta vota no lla fazzu,
quedda carta ti lu …mazzu

anzi cu lla fazzu bbona,
mo’ la penz’a lla crapona,
vau sobbr’a llu Cumuni
e li ticu a li “patruni”

ucculandu, all’usu mia,
c’a šti tiempi ti carištia
ànn’a ddari la fatia
pi llu pani a menzatia.

Quišt’anveci, sa’ cce fannu?
mo’ nnu passu, mo’ nnu tannu;
ci no ssinti “signalatu”:
mueri Sa’, dissoccupatu.

E no ppenzu sul’a mmei
ca, tu tici, so’ pilei,
penz’a tanti mari fili
iaticati allu sitili

ca no tenunu speranza
cu si enchiunu la panza
e di cqua’ si nn’ànn’a sciri
cu si fannu nn’avviniri.

Iu perciò, no vogghiu nienti
e dda carta ti pizzenti
si la ponnu friculari
a ddo megghiu cchiù lli pari.

Santu Sa’, àggiu capitu,
m’è passatu l’appititu
ci tu vuè, po’ mangi sulu:
nci sta’ cuddu pipaluru,

atru propia no circari
ca no sacciu ć’àggi’a fari;
anzi, viti, manca l’ogliu…
ma lu cuenzi cu l’orgogliu.


0 commenti:

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Sweet Tomatoes Printable Coupons